de frica ca ceva frumos nu o sa urmeze prea curand …
de frica ca voi merge zilele cu pasii anului trecut .
opresteMA !!
te rog frumos , iaMA de mana …
hai sa nu mergem , hai sa dansam de data asta !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- dar sunt un monstru !
- stiu , iar eu iti iubesc toate cele 7 perechi de ochi pe kre le ai .
- am sa te dezamagesc !
- stiu . totusi , nu as vrea sa fie nimeni altcineva in locul tau .
- am sa te schimb !
- niciodata nu am sa pot sa iti car inima in inima mea , daca nu va lua forma inimii tale …
nu ai sa ramai niciodata mai profund scris pe mine , ca un tatuaj , daca nu spargi geamurile realitatii mele , daca nu imi aduci pulovere groase pt k tu nu esti acolo sa ma iei in brate , daca nu ma furi de mine cateva nopti , ca mai apoi sa ma aduci dimineata acasa si sa ma intorci din drum sa iti mai zambesc odata .
mai ti minte … ?
da !
dece “Iar” ?
hai sa fim totusi un pic rezonabili …
desi , nu este prima oara cand inebunesc si nu am argumente .
erau crampeie risipite ale unui portret pe care … nu reusea sa il descifreze .
lucruri triste, mizerabile , abjecte poate .
cugetand la ele nu-i iesea decat o figura supta , jalnica , agatata cu lacomie de iluziile ieftine ale revistelor de proasta calitate , dar totusi la mare moda in societatea absurda in care traiau…. era frumoasa ? era buna ? generoasa ? raspandea vreo calitate umana demna de invidiat ? era speciala ? raspandea vreo lumina aparte ? avea stil ? cat de stupid … nu ….. ii aparea doar ca un caz disperat … prima data … prima data cand a cunoscutopea …
acum,
… acum in schimb lucrurile nu prea mai pareau sa stea chiar asa …
statea in pat . fixa pe tavan 2 crapaturi ale tencuielii in forma de 1 , ciudat de identice .
in aceste crapaturi de forma neregulata se concentrau obsesia si patimirea lui .
cuvintele, gesturile , imaginile ei i se intorceau dinainte in timp ce el contempla 2 crapaturi subtiri de deasupra , batjocoritoare , rele , pline de filozofie . isi repeta cuv cu cuv tot cea ce ea ii spusese , exclamatii , gafe , lucruri banale , stupide , anecdote , amintiri din copilarie , orice ,
tot .
cum credea in el , cum se temea de fluturi , cum visa girafe pe canapea , cum ii placea sa manace zahar mult si porumb la conserva , cum isi citea horoscopul din pura curiozitate , cum dadea deobicei vina pe coincidente , cum uneori isi dorea ca norii sa stea pe loc , cum pastra nimicuri din fiecare zi si le ducea acasa , cum uneori era atat de coplesita de tristete incat uita culoarea marii , cum uneori avea impresia ca numai cei 7 prieteni cu imprimeu de leopard mov si 14 ochii fiecare o intelegeau …
totul se aduna parca intr-o conjuratie pt a o defini drept o fata nefericita pierduta in fluxul dement si puternic al cetatiiinauntru caruia pe zi ce trece taraste barbatii si femei si ii devora !!!
era un monstru intradevar ! era o imbecila ! o prefacuta ca totate celelalte perechi de tocuri pe care le mai intalnise pana atunci .
doamne de ce o iubea asa ? dc nu se putea lipsi de ea ? ce-i putea oferi ? totul parea sa raspunda nu . ca Ea nu putea fi pt el nimic altceva decat umilinta si mainie , ca prin ea ii se deschidea larg prapastia ,
si totusi in fetiscana aceea nerusinata si abila stralucea o frumusete pe care el nu izbutea s-o defineasca , atat de diferita de toate celelalte fete de varsta ei . in comparatie cu ea celelalte erau seci . in ea traia minunat cetatea dura , hotarata , aroganta , insolenta , nerusinoasa , orgolioasa .
in degradarea sufletelor si lucrurilor printre sunete si lumini neclare , in umbra amenintatoare a scarilor de bloc intre peretii de ciment si ipsos in dezolarea frenetica se iveste o floare
gafaia ingrozitor aerul inceputului de noiembrie , in timp ce urca scarile catre terasa unui bloc .
vroia sa ajunga aici , pentru ca aici era cel mai departe loc la care s-a putut gandi .
peretii cojiti si vineti aratau ca un ficat lasat sa putrezeasca langa animalul mort .
norii erau atat de aproape incat iti inveleau fiecare suvita de par cu aburi umezi plini de praf .
nu imi venea sa cred cum totul a capatat forta unui vis banal ce a devenit cosmar .
era ca si cum fiecare sticla de parfum s-a transformat cat am clipit intr-un
cocktail molotov !
si uite asa m-am regasit pe acoperisul unui bloc ,
simteam ca sunt propriul vant ce trece prin mine ,
priveam in jos , cum oamenii respirau relaxati nepasare …
cum o cultivau in interiorul fiecarei intentii , strangand din palme , presand o , priveam cum o simteau adanc in ei , cum ii intepa in dosul palmei , usturand cand deschideau degetele timid , ezitand ca mai apoi sa sufle inspre lume , ipocrizie !
priveam cum tot ce era mai uman din ei , crapa talpa bocancilor , muscand asfaltul cu putere , lansad urme de argint ce miscau praful de pe strazi .
erau atat de cuprinsi in paltonul gros si sufocant al trecutului , incat strabateau aproape mecanic toti , drumul spre casa .
daca sila si dezgustul ar naste copii , acum as avea o armata !
singurul lucru ce merita salvat din tot haosul asta mizer , sunt bucatelele rupte din cer ,
‘the little pieces of heaven’ care alearga spre pamant uneori si iti nimeresc buzele ca razele de soare dimineata , facandu-te sa zambesti .
iti misca involuntar apoi privirea in sus , ele sunt defapt singurul lucru care te fac sa stai in loc . care opresc lumea din mersul ei firesc ,
care ridica argintul de pe aleice se prinde intre gene in timp ce clipesti
te fac sa crezi in el , in tot ce iti sopteste in timp ce este purtat de vant pe langa urechile tale !
ele sunt cele care misca tot ce a mai ramas uman in noi ,
care fac ca in adancul pieptului nostru sa creasca un munte in varful caruia va mirosi mereu a realitate, a portocale , a liliac , frunze de menta si in care mereu vom crede !!!
numai ca ma uit in jos si vad cum nimic din toate nimicurile nu conteaza
toti au un dor surd si orb de ceva ce nu s-a intamplat inca .
strang pumnii cu putere , desi the little pieces of heaven nu mai sunt in mana lor de mult …
se cauta in intuneric ca bezmeticii . se intreaba de unde vine fericirea si incotro o iau pasarile toamna .
nimic divin nu se ascunde pe strazile astea …
nimic nu tine indeajuns de mult in loc pe nimeni incat tot sa ajunga atat de familiar si de rotund !
atat de rotund incat sa nu mai existe colturi si unghiuri si parti si camere si scari si subsoluri si usi si geamuri ascunse de altele la randul lor si tot asa .
cu toata prostia din jur mi-am stricat digestia . nu mai pot sa inghit nimic din ce are sa imi spuna ziua de maine .
nu mai cred in soare
nu mai cred ca exista inceputuri
nici in continuitate .
pana si nebunia si-a pierdut din credibilitate … tot ce a mai ramas este
doar intr-o boala ciudata ce nu iti lasa plamanii sa se odihneasca ,
te face sa respiri si sa pompezi culoare rosiatica in obraji pana cand vor fi plini de riduri ,
te arunca iar si iar in valtoarea lumii si nu te lasa la uiti !
ce spectacol gretos este viata !
asta cred .
sunt de neiertat .
inca nu am invatat sa imi cos universul , sa imi ridic merele inapoi in copaci si sa dau anotimpurile inapoi . sa ridic argintul din praful de pe strazi si sa il ascund la loc in ochii oamenilor facandu i sa zambeasca .
isi ancorase fiecare gand de balustrada rece , ca apoi sa arunce tigara , lasand o sa danseze cele 11 etaje . a sarit si ea .
au sarit toti cei care nu mai credeau in nimic altceva …
daca ma astepti acolo jos , intins pe spate cu capul in nori … prinde tigara .
pentru ca nu pot sa adorm si sa visez altfel , fara sa iti aud respiratia in somn .
cred ca am sa imi umplu plamanii intr-o zi cu disperare
si am sa incep o goana nebuna catre linia orizontului , traversand marea …,
am sa calc norii apoi pana sus …
i’ll go to heaven !
just to show you that nothing compares to what we already have .
as veni inapoi si as scoate bucatica mea de rai din borcanu cu compot .
umm miroase a piersici ! :*
Daca ne este frica , fugim !
Este un instinct …
Adrenalina se imprastie in corp , te face vraiste , muschii se contracta , pulsul creste .
Si fugim .
Fugim pentru o gramada de lucuri . Fugim din toate motivele gresite uneori …
din pacate , realizam asta cand probabil deja suntem in fuga . cand deja am bagat cheile in buzunar . cand deja am stins tigara si ne-am urcat in tren .
toate astea , ca mai apoi sa ne intoarcem in acelasi asternut !
pot oricand sa fug prin culoarele mintii tale , fara sa parasesc bratele tale vreodata .
We had a lot going for us. We’d found the secret glue that held all things together.
In a perfect place, where the noise did not intrude, our world was so very complete.
Here is the deepest secret nobody knows …
Here is the root of the root and the bud of the bud and the sky of the sky of a tree called life;which grows higher than soul can hope or mind can hide.
And this is the wonder that’s keeping the stars apart…
avea ochii mari , ovali ca de peste , negri , adanci si goi .
clipea des , probabil ca sa distinga ceva din dansul insomniilor crunte din jurul ei .
hell is fast , ii soptea umbra sa , seducator din spate …
avea un sarpe rosu tatuat pe mana dreapta , i se continua delicat si suplu intr-o incolacire statica pana la deget .
avea o expresie de demon plictisit cand m-am inecat prima data in fumul ei gros de tigara .
mi-a spus ca ea este
Insolenta ,
punandu-si in treacat mana pe soldurile mele , isi plimba buricele degetelor de parca si-ar fi trecut mana prin iarba in adierea inselatoare si nesigura a unui aer cald .
privea cu mila si dezgust tot , tot ce se zvarcolea si pulsa viata in jurul ei .
mi-a spus ca are ceva pentru mine , tragand ursor de gulerul camasii mele .
3 nasturi s-au desfacut pana ce am ajuns ascunse intre blocuri si luminile electrice ale unor magazine inchise. era tarziu.
continua sa ma priveasca obraznic, impertinent , nerusinat si necuviincios .
mizeria sforaia in jurul nostru . intunericul era nemiscat.
o goala disperare ma cuprindea usor de coapse .
am inceput sa plang .
- sti care este micul secret cand plange cineva ?
- …
- sa nu ii lasi niciodata lacrimile sa isi termine fuga pe obraz , atingand pamantul .
acolo am vazut o pentru prima oara , in palmele ei reci , cu degete lungi si subtiri .
imi tinea inima in maini , de parca ar fi fost oricare alt lucru inutil .
mi-am pus mainile peste ale ei , de parca as fi vrut sa o incalzesc .
- este a ta …sunt curioasa , spune , ce senzatie ai cand te gandesti la ultimile 3 luni ?
ai tinut vreodata in mana un pahar ? atat de tare incat sa il spargi .
ai tinut vreodata in mana un pahar plin cu apa si cu sare ? atat de tare incat sa il spargi .
ai tipat vreodata ?
te-a durut ?
cioburi imprastiate ?
ai avut vreodata sentimentul ca atunci cand ti-a luat fata in palme iar varful nasului tau ia atins buzele , ti-a pus la loc aburii calzi ai sufletului tau intre peretii sticlosi din cioburi ai inimii tale ?
nu ? cum nu ? nu te-ai intrebat niciodata cum de a gasit toate cioburile ?
cum de le-a potrivit dintr-o singura privire pe toate ? nu ? nu ai avut niciodata sentimentul ca asa functioneaza universul ? prin zambete ?
Recent Comments