I wasn’t trying to wreck Candy’s life. I was trying to make mine better.
I wasn’t trying to wreck Candy’s life. I was trying to make mine better.
I wasn’t trying to wreck Candy’s life. I was trying to make mine better.
she kept on repeating to herself .
let’s start from the beginning …
- HEAVEN -
ea era Candy .
o micuta care se bucura de bradul de Craciun inca de la 1 an .
avea niste parinti minunati .
o camera superba cu geamuri mari …
in adancul ei zacea un mic filozof , care se intreba mereu daca cerul este la fel de aproape ca ieri , umezindu-si ochii de curiozitate , amortind privind mereu in sus .
nu isi rodea unghiile niciodata si nu isi suporta parul cret pentru ca mereu ii intra in ochi . oricum era suficient cat de mult si inestetic dupa parerea ei , crengile de copaci acopereau splendoarea simpla a unui cer senin .
vroia sa devina astronaut ! cel putin asta le zicea tuturor .
parintii si bunicii au fost primi care au aflat .
au fost foarte mandri de ea , auzind ce vrea sa fie .
- EARTH -
intr-o zi , privind de prea multe ore in cana de ceai , asteptand ceva extraordinar sa ii se intample , reflectia rotunda si tulbure arata 2 fetite mirate .
noua prietena a lu Candy , aveam sa fiu eu . am aparut din senin …
iar eu , ei bine … am ramas cu Candy de atunci .
i-am spus lu Candy sa creada in binele din oameni .
i-am spus atatea lucruri …
intr-un final am pierdut o … cu fiecare an mai mult . din ce in ce mai mult .
i-am spus sa iubeasca toti monstrii , sa iubeasca adanc si inalt ,
sa traiasca cat mai mult . am invatat o ca poti avea doua vieti , cu conditia ca pe una din ele sa o visezi .
i-am zis sa ii fie frica de fluturi , pentru ca nu ii auzi niciodata vorbind , chiar daca nu ai fi inteles nimic , macar stiai ca o fac .
i-am zis de atatea ori sa nu uite niciodata ! si ma ascultat . avea o memorie de elefant . i-am mai zis ca daca are de gand sa tina minte atatea lucruri , infinite lucruri , sa ierte mereu .
i-am mai spus sa astepte doar cand nu are de ales , …
i-am spus care sunt cele mai frumoase lucruri care ii se pot intampla . i le-am spus pe toate .
i-am vorbit de fericire , i-am spus ca o sa o trezeasca intr-o dimineata , tocmai cand nu se asteapta .
dar nu i-am spus niciodata ca nu o sa dureze pentru totdeauna .
nu i-am zis niciodata ca defapt adevarul este doar un mit .
am lasat o sa creada ca cine te tine de mana nu iti va mai da niciodata drumul .
am inecat o si am readus o pe mal … am dat o cu capul de peretii fiecarei case in care a intrat …
a baut din fiecare pahar , si-a facut cort din asternuturi straine …
docila si rabdatoare le-a zambit tuturor .
ca un om surd care te priveste calm cum vorbesti .
nimic nu il poate supara , nimic dar absolut nimic nu il poate speria sau deranja .
nu te aude , deci nimic nu il patrunde cu adevarat .
asa era si Cany .
nu ii era frica pentru ca nu a inteles niciodata ce se petrece in jurul ei defapt , cine sunt oamenii aia si ce vor de la ea .
- HELL -
de curand am realizat ca nu sunt doar atat , un sac de carne si oase .
sunt eu si copilul din mine … sunt eu si Candy . asa cum am fost dintotdeauna . hristoase sunt propiul meu halucinogen !!
oricum durea mult prea mult pt a fi inima franta a unei singure persoane . respira in mine . o simt . totusi avem un singur viitor .
vreti sa stiti ce mai face Candy ? vreti sa stiti ce s-a ajuns din mine ?
fie .
….
ea este Candy .
nu mai are incredere in binele din oameni .
nu prea mai zambeste …
este vina mea .
eu am pus o sa incerce tot .
a ramas din ea doar amintirea unui copil ce ar fi fost in stare sa miste muntii in loc ,
ce vroia sa fie astronaut nu pt a parasii omenirea si pamantul ,
ci pentru a se intoarce cu praf de stele inapoi acasa , sa intre direct pe geamurile ei mari , inapoi in camera ei …
vroia sa se intoarca cu mult mult praf de stele pe care sa il foloseasca pe post de zahar si sa il puna in ceai .
mai ales pentru mami si tati ar fi facut asta .
le placea ceaiul , la fel de mult cum ii placea si ei .
in familia lor se bea mult ceai .
ii iubea enorm .
in ciuda faptului ca o dezamageau uneori in egala masura .
se gandea ca probabil si ea pe ei …. Nu a mai ajuns astronaut .
a ramas din ea schita fiecarui vis , in care se facea ca slujba ei era sa aranjeze prajiturile din cofetaria cartierului si borcanele cu dropsuri pe raft .
am ramas din ea , doar eu .
imi place sa mananc fructe si imi este frica sa privesc in sus .
nu imi recunosc parintii si
imi ador parul cret , atat de mult incat din cauza faptului ca nu totul este o oglinda , si nu puteam sa il vad mereu , l-am tuns . l-am pastrat . si acum am suvite crete pe raft . le vad in fiecare zi . nu as putea fi mai fericita .
nici eu nu am incredere in binele din oameni , dar tanjesc dupa zilele in care aveam … .
ma gandesc la un moment dat ca voi ajunge la capatul curcubeului si o sa apuc sa vad spiridusii verzi de care imi povestea Candy in diminetile in care mai leneveam in pat amandoua , inainte de scoala …
sunt mai naiva de cat par !
si imi este dor de Candy . imi este dor sa simt ca ma inteleg !!!
…ca meteoriti pot cadea in jurul meu , totusi cursul firesc al vietii linistite pe care o duceam nu s-ar intrerupe pentru nimic in lume .
imi este dor sa simt ca ce este frumos ramane !
era atat de placuta senzatia de timp , de timp atat cat trebuie , indeajuns de mult incat sa poti zambi pe-ndelete …
I wasn’t trying to wreck Candy’s life. I was trying to make mine better.
nu am incercat sa o schimb , am vrut sa o ajut sa fie tot mai mult … ea .
absurd este ca niciodata nu as fi avut cum sa o fac mai blanda , mai plina de speranta sau mai frumoasa , decat era.
exact asta nu am inteles la timp . ea era deja tot ce trebuia sa fie .
ea era tot ce am cunoscut mai frumos la un om , pana acum .
iar eu , eu sunt defapt tot haosul asta infect .
sunt ce a mai ramas … sunt nici mai mult , nici mai putin , decat omul simplu imbracat in haina ipocrita a zambetului politicos .
eu sunt cea care a luat fetita mica , adorabila si confuza de mana …
si am inceput sa ne invartim , ametim amandoua si zambim si radem iar eu intr-un final … o parasesc , spre oroarea ei ,
ramane lasata in mijlocul unui oras grotesc , precum cosmarurile ei , nu va mai ajunge niciodata acasa, in patul meu , in bratele mele , in mijlocul aburilor calzi ai sufletului meu .
o parasesc pentru ca nu mai cred in ea ! dupa cate i-am facut nici ea nu mai crede in mine ! nu mai suntem amandoua sunt doar eu si am cu o viata mai putin .
nu am mai visat de mult . cu Candy totul venea de la sine …
in orice caz , simt ca mi-am dezamagit irevocabil viitorul .
nu ma astept ca cineva sa inteleaga asta la fel de bine cum nici nu ma astept ca pe cineva sa intereseze .
nimic nu o sa mai aduca inapoi gura aia de aer care miroase a bomboane parfumate .
Candy …
si cei 7 prieteni imaginari pe care i-am avut , eu cu Candy .
iar eu ii strig acum pe nume sa vina inapoi … mai disperata ca niciodata .
trist … nu-i asa ?
sau nu , dorul asta nebun nu este deloc patetic …
patetic este cum cei mai zambitori dintre pamanteni ajung cu fata in palme plangand in ore
tarzii ca nu se mai recunosc !!!
ca nu isi mai aduc aminte care este usa potrivita din care se iese din vacarmul ingrozitor …
Recent Comments