come live with me

sunt in acelasi loc in camera, inca de la inceput.
nu mi l-am schimbat de atunci…
de cand am intrat impreuna, in camera asta din ce urma sa fie, viitoarea noastra casa.
stau in acelasi colt, pe acelasi scaun, de cand au inceput problemele.
te imbracai prea repede, ca eu pot sa observ, ce haine ai pus pe tine, ce lenjerie porti pe dedesuptul rochiei,
nu puteam aproape niciodata sa spun, cu siguranta, daca ti-ai pus cerceii, care oricum se vedeau prea rar, de parul tau lung
ma priveai de putine ori, asa cum obisnuiai sa o faci,
cand ma iubeai, iti treceai mana prin parul meu si imi vorbeai fara rusine despre toate lucrurile de care iti era frica
imi spuneai tot ce se intampla in visele tale
si mi te aratai asa cum esti.
cand ma iubeai, te intorceai acasa. urcai scarile alea in graba, tranteai usa de perete si ma gaseai tot aici …
acum sunt sunt singur.
te rog sa vi inapoi sa traiesti cu mine.
da, te rog. sufletul meu te roaga, sa vi sa traiesti cu noi.
doar ti-am promis, ca intr-o zi ma voi ridica de pe scaun.
ti-am spus, vom dansa de aniversarea noastra.
daca ai mai fi avut putina rabdare
ti-am trimis o scrisoare, ti-am spus acolo ca ma gandesc mult la tine.
te rog,
vino sa traiesti cu mine.
vreau sa bem din acelasi pahar.
vreau ca astea sa fie asternuturile noastre.
raful de sus si jumatate din dulap, tot ale tale sunt.
voi dormi incontinuare la perete si am sa te las sa iti pui cartea pe noptiera si sa stingi tu lumina, cand vrei.
vino sa traiesti cu mine.

noroiul fericirii noastre

era un fel de greutate, care imi apasa umerii .

era ceva pe care nu pot sa il descriu .

parca suferea, cumva, in interiorul sau si doar se asezase pe mine .

nu stiam ce sa cred despre dansul. daca era noroc sau chin. daca era al meu sau al altcuiva, uitat . nedorit . parasit .

ma amageam uneori, ca poate necazurile mele o sa il sperie, ca il vor face sa se ridice de pe spatele meu si sa plece .

ma simteam pregatita sa pun capat acestui cosmar .

si tocmai atunci am realizat…

picioarele mele alunecau, adanc si tot mai adanc,

in noroiul fericirii noastre .

amandurora .

nu aveam cum sa renunt .

pe spatele meu se odihnea defapt, femeia din mine, care a fost in stare sa renunte la tot si sa plece cu tine oriunde.

femeia la care ai renuntat.

femeia care te-a iubit.

intotdeauna, dar nu acum.

 

ce te-ai face fara mine, tu ?

pe cine ai gasi in locul meu, sa vina sa stea cu tine ? cine ar mai vrea sa te iubeasca ? cine ar mai sta sa te astepte ?

nu . ea nu .

iti spun eu, nimeni .

nimeni nu o sa te roage mai mult ca mine sa ramai .

nimeni nu o sa te vrea doar pe tine .

nimeni nu o sa aibe grija de inima ta asa cum aveam eu .

nimeni nu o sa inteleaga din ce iti gasesti tu fericirea , mai mult decat am reusit eu .

te tin minte, baiatule .

exact asa cum aratai , gol .

asa , usor maroniu . cu fire lungi de par si alunite pe spate . cu buricul un pic umflat si cu par pe piept . cu gleznele subtiri si genunchii mici . cu unghiile tale taiate in forma de casuta cu acoperis . palme aspre si rosu in obraji . cu un zambet lung si moale .

si pielea mirosea a placinta scoasa din cuptor. si umerii calzi . si dulcele miros care venea dinspre parul tau, de la sampon, printre mirosul ars de la uscatul cu feon .

“  Te provoc sa te duci la oglinda si sa iti spui urmatoarele :

Astazi, o fata foarte frumoasa a iesit alergand de la mine, plangand cu disperare, din toate puterile .  stiam ca daca o las sa plece, nu se va mai intoarce niciodata inapoi . stiam si cu toate astea … nu am facut nimic, iar asta m-a facut extrem fericit .

Dormi linistit . “

nu sunt acolo

 

te-ai trezi devreme . mai devreme ca deobicei .

cum ti-ai deschide ochii , ai fi vazut-o . o pasare cenusie , zburand in cercuri , in fata geamului tau .

te-ai ridica pe marginea patului ,

transpirat , sa iti schimbi tricoul …

si atunci va fi momentul cand iti vei aduce aminte , de mine ,

de cum as fi deschis si eu ochii ,

de cum nu as mai fi avut , nici eu , somn .

atunci , o sa ramai fix , privind caloriferul si perdelele trase la geamurile blocurilor din fata ta ,

si fara sa incerci sa iti intorci capul , inapoi spre pat , ca sa iti confirmi , ai sa sti .

ai sa sti ca nu sunt acolo .

inconsolabil

ma simteam de parca as fi coborat pe o scara , ingusta ,

de care ma tineam cu mainile , foarte strans .

era aspra , ca un lemn , uscat de soare .

priveam in sus , in timp ce coboram , cum distanta ma despartea de lucrul pe care il iubisem cel mai mult .

cand am ajuns jos , am pus mana in buzunar . era gol .

nu mai aveam nimic .

simteam cum speranta era departe de mine , precum si toate celelalte lucruri care ma faceau fericita .

picioarele mele atingeau pamantul . iarba era rece si umeda .

de atunci , nu am mai privit niciodata in sus ,

pentru ca am stiut ca acolo au ramas , pentru totdeauna , toate lucrurile la care nu am sa mai pot indrazni sa ajung ;

pe acoperisul acela superb ,

unde plutesc aburi calzi , facuti din lumina , unde se naste binele , unde cosmarurile isi gasesc sfarsitul , unde indoielile nu isi au loc , unde bucuria nu este o gresala , unde curajul iti poarta sosetele si alearga ca un nebun de la un capat catre celalalt , urland de fericire , pentru amandoi , unde dansezi chiar daca nu ai stiut pana acum , unde poti privi increderea in ochi .

locul ala pe care ti-l doresti cu disperare ,

unde miracolele se intampla .

O piatra si fostul meu iubit

intr-un fel , el a fost cel care

m-a ridicat de jos .

nu stiu cum, dar

m-a gasit .

m-a apucat de umeri si m-a tras in sus .

Trebuie sa inveti sa ai rabdare .

- nerabdarea -

m-a asezat pe o piatra .

priveam cerul .

Am sa incerc sa te repar , mi-a spus .

si-a plimbat mainile in jurul gleznelor . nu am simtit nimic .

dar uitandu-ma in jos , vedeam in mainile lui , cum se desprind bucati de lemn .

veneau din piciorul meu .

a ciopit inapoi tot .

mi-a spalat spatele .

mi-a prins parul , cu neindemanarea barbatilor care nu au avut parul lung niciodata ,

intr-o coada , asa cum obisnuiam sa il port .

mi-a indreptat sprancenele cu degetul mare si mi-a mangaiat obrajii .

 Am nevoie de tine .

 Stiam .

 O sa am nevoie mereu de tine …

 Curaj .

- curajul -

am ramas asa . privindu l . eram de neclintit . amandoi .

mi-a spus ca a stat sa imi coasa rochia trezi zile .

o rupsesem ultima oara cand ne intalnisem . cand am fugit printre copaci .

Totul trebuia sa fie atat de diferit . trebuia sa fie altfel … mi se pare atat de nedrept .

Stiu . Daia sunt aici . Sunt aici pentru ca iti dau dreptate si pentru ca imi doresc sa iti revi .

Si daca nu am sa pot sa o fac ?

Foarte multi nu reusesc .

Deci nu trebuie neaparat sa reusesc ?

Nu .

Ai sa pleci .

Sunt inca aici .

Nu vreau sa mai cobor de pe piatra asta, pe care m-ai pus sa stau .

Nu trebuie sa faci asta acum . Poti sa o faci cand esti pregatita .

O sa imi fie dor de tine !

Asta nu este un lucru rau , de ce il spui de parca ar fi !?

O sa vreau cu disperare sa cobor si sa vin dupa tine .

Am sa te primesc .

Chiar daca nu o sa avem bani , iar mie nu imi place frigul si nu ma odihnesc bine noaptea si vorbesc mult si nu stiu sa tin un secret si nu stiu sa cos nici sa gatesc si nu alerg prea repede si gandesc foarte departe in viitor ?

Incearca . Nimic nu mi-a placut mai mult, decat sa te vad incercand .

O sa incerc sa ma fac bine .

Stiu ca ai sa incerci . Stiu ca ai sa incerci de o mie de ori , sa te faci bine . Stiu ca ai sa te incapatanezi si nu ai sa te dai batuta . Stiu ca ai sa plangi si o sa faci febra si ca o sa ti se faca frica , dar ca ai sa dormi si o sa incerci a doua zi . Poate sa se intample maine , poate peste 10 ani , poate niciodata iar atunci inseamna ca asta este viata ta si sunt prea putine lucruri omenesti, posibile pentru a face ceva in privinta asta .

Pe tine cine te-a pus la loc ?

Tu . Pentru ca ai crezut orbeste in mine . Tu pentru ca spuneai despre noi, ca suntem povestea ce sustine universul .

Am sa scriu o carte despre noi . Doar despre mine si tine .

Deja o scrii .

…

Noroiul fericirii noastre

eram inca tanara . puteam sa astept . mai puteam sa astept , inca un minut .

ma dureau ochii si ceafa si capul .

oasele le simteam blocate . daca nici o minune nu avea sa se intample , eu urmam sa raman asa . in aceiasi pozitie . asteptand .

eram facuta pentru un lucru care nu avea sa se intample . niciodata .

ce gresala imensa .

cata furie am avut in mine , atunci .

cat de nedrept , sa privesc in partea opusa tie … si sa o vad , asteptandu-ma la randul ei .

purta aceiasi rochie , de cand o cunosc .

Tristetea .

in bratele ei . pana la urma , in bratele ei .

nedrept

de parca inauntrul tau, ar fi un vas, care se scufunda .

desi este puternic, nu are cum sa opreasca apele.

iar sufletul tau, ar fi vocea a sute, mii de oameni,

chinuiti si disperati.

de parca raul, s-ar hrani cu asa ceva, cu neputinta ta umana, cu indoilelile tale, cu stangacia ta,

cu nesabuinta ta, de a te increde in lucruri.

si cata placere … sa te priveasca, pierduta .

si cum suferinta, nu are loc.

nu are loc, pe lumea asta .

cum pentru suferinta, ar trebui sa pleci, atat de departe, cum nici nu iti poti inchipui. singura .

ar trebui sa pleci singura .

si sa mori de cate ori vrei tu .

de cate ori este suficient .

de atatea ori, pana cand, ai sa uiti .

de atatea ori, pana cand, din tine, va ajunge altceva .

de atatea ori, pana cand, te vei naste iar, dar orb si surd in fata trecutului tau .

pare ireal. totul . este un sentiment cumplit sa afli ca nimic, din ce ai tu, nu te ajuta sa iti stapanesti viata .

si cata neputinta incape in palme, si pe chipul tau .

cum iti este frica de viata mai rau decat iti era de moarte .

cum nu te mai pricepi la nimic . cum nimic nu mai este bun …

cum singurul tau gand era sa iubesti .

De la inceput

imi era, uneori, atat de greu, sa descifrez, ce ochii lui vroiau sa imi spuna .

eram ca doi inamici . totusi am simtit, inca de la inceput, ca ochii lui, imi vor tine mereu partea .

ochii lui .

ochii lui, tradau orice .

imi aduc aminte, cand eram intr-o iarna, la un restaurant , pierduti prin munti, din spatele bucatariei a inceput sa miroasa a gaz .

era evident ca ceva nu era in regula .

putea sa ne strice seara .

putea fi ceva serios, m-am gandit .

el ma privea tacut, in timp ce mestca o bucata, din carnea de vita, pe care o comandase. parea sa nu fi bagat de seama . isi turna vin, in pahar si isi tampona, cand si cand, coltul gurii, de parca nimic nu s-ar fi putut intampla . nimic din ce ar putea sa ne tulbure, in asa fel, incat sa ne ridicam de la masa.

dar i-am privit ochii si in acel moment mi-am dat seama, ca cel mai destept lucru, in toti anii de cand il cunosteam, a fost sa ma reintorc mereu la ochii aia .

sa verific . inca o data . sa imi confirm singura, ca ma insel, sau nu .

in seara aceea, ochii aia stiau ca este ceva neinregula cu bucataria .

ochii aia, inaintea lui .

ochii aia care m-au privit plecand, de atatea ori . stiau, inaintea lui, ca ii va fi dor, ca usile se vor inchide, ca sunetul pasilor mei, parasind curtea, va fi ultimul, dupa care va urma o liniste. neplacuta . de care s-a temut mereu .

ochii aia limpezi, care ii completeaza zambetul si care in cele mai nefericite momente, cand chipul lui este de neclintit, inuman aproape, ii tradeaza disperarea , cu atata iscusinta . ii tradeaza frica si oricat ar incerca sa isi ascunda lasitatea, nu ar putea . devine om, desi chipul lui, tot nu se misca .

am zis ca, in spatele lor, se ascunde constiinta .

ii pleaca, de fiecare data cand simte rusinea si neputincios, ii deschide larg, cand incearca sa isi ascunda curiozitatea .

ochii lui m-au placut de la inceput .

stiu ca atunci, cand am coborat de pe scena si am revenit in public, inainte ca luminile sa ii descopere fata, inainte ca sunetul aplauzelor sa dispara, tot ce ii vedeam, erau ochii.

m-au chemat, inainte ca el sa fi scos un cuvant . inainte ca el, sa fi inteles ce face, sa se fi gandit macar, la ce vede, la ce are in fata ochilor, daca sunt femeie, daca am picioare sa pot ajunge pana la el, daca nu cumva sunt o pasare, cu o voce extraordinara, daca sunt un instrument in umbra, un contrabas din lemn brazilian, daca va sti ce sa imi spuna .

iar cand am ajuns, in fata mesei lui, a ramas sincer, surprins . inca aplauda .

nu se astepta nici o secunda, ca eu sa ii zambesc, macar odata, in acea seara, daramite sa ma marit cu el . pentru ca asta am si facut .

pentru ca m-am asezat la masa si am stiut .

credeam, atunci, ca asta va fi singura data, cand voi putea gasi un indiciu, in ochii aia, in barbatul acela, pe care il vedeam aproape indescifrabil. imi parea atunci, ca se poate stapani atat de bine.

am stiut . iar ce am vazut atunci, nu as mai putea sa explic, niciodata .

cum ochii aia se rugau de mine, sa nu plec . de parca, toate luminile s-ar fi putut stinge si toate mesele s-ar fi putut pierde in intuneric si toti oamenii ar fi putut pleca acasa si razboiul ar fi putut sa inceapa iar, oricand . ah si timpul … surasul lui, de parca nu am mai fi avut nici un motiv sa ne grabim . cum de altfel asa a si ramas cu mine, cu o incredibila rabdare de a trai, cu o teribila siguranta ca vom fi mereu impreuna.

privirea aia, care imi spunea ca va ramane mereu asa, ca fascinatia nu ar trece niciodata.

ma privea, asa cum eu as fi privit o bijuterie. incepi de la margini, ii urmaresti conturul, pe care apoi il lasi sa se umple de culoare si apoi de alte forme si texturi si la sfarsit ramai doar tu cu detaliile. minute nesfarsite. cu acele lucruri mici, incredibile, pe care vrei sa le intelegi . vrei sa stii de unde au aparut . de ce sunt puse acolo . sunt lucrurile alea, pe care in final, ajungi sa ti le doresti de o mie de ori mai mult, ca la inceput . sunt acele lucruri, care te fac sa le visezi ca iti apartin, de parca tu ai fi singurul care le-a descoperit . singurul care le merita . te vor face sa crezi, ca ai reusit, intr-un final, sa le intelegi, dar nu va fi niciodata asa .

o privire care iti cere totul, care se apropie, care se poate misca si vine spre tine si cumva iti intra in piele . se invarte in jurul inimii tale si te face sa intelegi, ce ar vrea sa simti … ca te-ar cauta toata viata, ca sa te gaseasca din nou, asa ca ar fi mai bine, sa ramai .

Un singur martor sau Thomas .

- nu te teme, sunt chiar in spatele tau .

- vino aici . vino si tine-ma de mana .

i-a intins mana pentru cateva secunde, lasand-o sa alunece inapoi, usor, in aer, ca o pendula .

 el statea rezemat de perete, iar acum se indrepta, agale, spre lumina felinarului .

- trecutul tau, domnisoara, ar trebui sa ramana, mereu in spate .

- Thomas . in seara asta te vei numi Thomas . hai sa uitam de reguli . te rog . acum poti sa vi sa ma ti de mana . imi este mult prea greu singura … si in seara asta .

avea un zambet intelegator . parea sa fi pastrat toata rabdarea din lume , numai pentru ea .

daca te uitai la ei, ai fi zis ca sufera amandoi, de aceleasi ganduri .

aceleasi ecouri scurte, pline de cruzime, ale unei dureri, din interior, le intepau stomacul, umerii, capul, pieptul, uneori si gleznele .

le facea mersul sa para chinuit, amagitor, dureros .

- bine . o sa te tin de mana cat mergem spre casa . dar stii, toate astea sunt doar in mintea ta !

domnisoara ?

privea in gol, mijlocul strazii . de parca imaginea unui drum, ii se desfasura in minte, cu detalii care o faceau sa tresara cand si cand .

se simtea de parca ar fi aflat ca Peter Pan murise .

de parca sansele ca cineva sa o inteleaga, vreodata, erau din ce in ce mai putine .

se simtea de parca ar fi fost imbracata cu hainele unei fetite de 7 ani cand ea era deja femeie .

de parca oricat de mult timp i-ai fi dat, sa se pregateasca pentru adevarata lume, nu i-ar fi ajuns, niciodata .

- Thomas

- da, domnisoara ?

din cativa pasi, a ajuns la ea . ii tremurase glasul. a strans-o in brate .

pentru toate clipele de cosmar, din acea seara, cat si pentru cele din alte zile,

pentru cele care au fost din totdeauna acolo,

pentru toate lucrurile de care nu era capabila,

si care o chinuiau si o macinau . mereu .

pentru toate lucrurile care nu se potriveau si nu ieseau, niciodata, oricat de mult ar fi incercat … amandoi, sa ii refaca viata .

 ea a inceput sa planga . un plans de care numai copii si-ar fi dat seama, cu adevarat, cat de cumplit este .

s-a lasat greu, pe umarul lui Thomas . cu tot corpul alunecand, ca un copac .

- neputinta ma doare cel mai tare, Thomas . ma doare cel mai tare dintre toate .

- stiu . hai sa mergem acasa .

- spune-mi daca o sa imi revin .

- nu trebuie sa reusesti , dar putem sa incercam .

se simtea coplesit . o privea cu disperarea omului care intelege atat de bine durerea si desi nu era a lui, doar gandul il facea sa ii fie frica de ea .

ar fi putut, la fel de bine, sa ramana asa, pentru totdeauna .

sa nu isi mai doreasca, nici unul sa incerce .

ar fi putut sa ramana asa, ca un monolog trist, dintr-o piesa de teatru…

ea, vorbind defapt singura, in mijlocul strazii, pierzandu-si mintile.

numai ca el era trecutul ei nu invers .

avea o datorie pe care nu o putea explica .

era suma tuturor intalnirilor privilegiate, din viata ei .

era tocul pantofilor,

era fiecare secret,

ultimul nasture al camasii, inchis,

fiecare detaliu .

fiecare incercare .

fiecare seara din viata ei,

era el .

iar mai mult din nevoia,

pe care singuratatea o aduce cu sine,

nu din alt motiv,

a ramas ca, trecutul, sa il priveasca,

sub infatisarea unei fantome .

identitatea ei ,

sanatoasa sau nu , neajutorata, pierduta definitiv .

Thomas .

si cu cat era mai greu si mai de neinteles si cu cat durea mai tare si mai mult timp

oamenii plecau din jurul ei si

ramaneau doar ei doi .

nu ar fi putut sa fie niciodata, nefericit, pe soarta care a ales sa fie, el, cel care merge in spatele acestei domnisoare, pentru restul vietii ei, desi nu era deloc usor , din simplul motiv pentru ca a fost acolo si era singurul cu puterea necesara de a o intelege .