De la inceput

imi era, uneori, atat de greu, sa descifrez, ce ochii lui vroiau sa imi spuna .

eram ca doi inamici . totusi am simtit, inca de la inceput, ca ochii lui, imi vor tine mereu partea .

ochii lui .

ochii lui, tradau orice .

imi aduc aminte, cand eram intr-o iarna, la un restaurant , pierduti prin munti, din spatele bucatariei a inceput sa miroasa a gaz .

era evident ca ceva nu era in regula .

putea sa ne strice seara .

putea fi ceva serios, m-am gandit .

el ma privea tacut, in timp ce mestca o bucata, din carnea de vita, pe care o comandase. parea sa nu fi bagat de seama . isi turna vin, in pahar si isi tampona, cand si cand, coltul gurii, de parca nimic nu s-ar fi putut intampla . nimic din ce ar putea sa ne tulbure, in asa fel, incat sa ne ridicam de la masa.

dar i-am privit ochii si in acel moment mi-am dat seama, ca cel mai destept lucru, in toti anii de cand il cunosteam, a fost sa ma reintorc mereu la ochii aia .

sa verific . inca o data . sa imi confirm singura, ca ma insel, sau nu .

in seara aceea, ochii aia stiau ca este ceva neinregula cu bucataria .

ochii aia, inaintea lui .

ochii aia care m-au privit plecand, de atatea ori . stiau, inaintea lui, ca ii va fi dor, ca usile se vor inchide, ca sunetul pasilor mei, parasind curtea, va fi ultimul, dupa care va urma o liniste. neplacuta . de care s-a temut mereu .

ochii aia limpezi, care ii completeaza zambetul si care in cele mai nefericite momente, cand chipul lui este de neclintit, inuman aproape, ii tradeaza disperarea , cu atata iscusinta . ii tradeaza frica si oricat ar incerca sa isi ascunda lasitatea, nu ar putea . devine om, desi chipul lui, tot nu se misca .

am zis ca, in spatele lor, se ascunde constiinta .

ii pleaca, de fiecare data cand simte rusinea si neputincios, ii deschide larg, cand incearca sa isi ascunda curiozitatea .

ochii lui m-au placut de la inceput .

stiu ca atunci, cand am coborat de pe scena si am revenit in public, inainte ca luminile sa ii descopere fata, inainte ca sunetul aplauzelor sa dispara, tot ce ii vedeam, erau ochii.

m-au chemat, inainte ca el sa fi scos un cuvant . inainte ca el, sa fi inteles ce face, sa se fi gandit macar, la ce vede, la ce are in fata ochilor, daca sunt femeie, daca am picioare sa pot ajunge pana la el, daca nu cumva sunt o pasare, cu o voce extraordinara, daca sunt un instrument in umbra, un contrabas din lemn brazilian, daca va sti ce sa imi spuna .

iar cand am ajuns, in fata mesei lui, a ramas sincer, surprins . inca aplauda .

nu se astepta nici o secunda, ca eu sa ii zambesc, macar odata, in acea seara, daramite sa ma marit cu el . pentru ca asta am si facut .

pentru ca m-am asezat la masa si am stiut .

credeam, atunci, ca asta va fi singura data, cand voi putea gasi un indiciu, in ochii aia, in barbatul acela, pe care il vedeam aproape indescifrabil. imi parea atunci, ca se poate stapani atat de bine.

am stiut . iar ce am vazut atunci, nu as mai putea sa explic, niciodata .

cum ochii aia se rugau de mine, sa nu plec . de parca, toate luminile s-ar fi putut stinge si toate mesele s-ar fi putut pierde in intuneric si toti oamenii ar fi putut pleca acasa si razboiul ar fi putut sa inceapa iar, oricand . ah si timpul … surasul lui, de parca nu am mai fi avut nici un motiv sa ne grabim . cum de altfel asa a si ramas cu mine, cu o incredibila rabdare de a trai, cu o teribila siguranta ca vom fi mereu impreuna.

privirea aia, care imi spunea ca va ramane mereu asa, ca fascinatia nu ar trece niciodata.

ma privea, asa cum eu as fi privit o bijuterie. incepi de la margini, ii urmaresti conturul, pe care apoi il lasi sa se umple de culoare si apoi de alte forme si texturi si la sfarsit ramai doar tu cu detaliile. minute nesfarsite. cu acele lucruri mici, incredibile, pe care vrei sa le intelegi . vrei sa stii de unde au aparut . de ce sunt puse acolo . sunt lucrurile alea, pe care in final, ajungi sa ti le doresti de o mie de ori mai mult, ca la inceput . sunt acele lucruri, care te fac sa le visezi ca iti apartin, de parca tu ai fi singurul care le-a descoperit . singurul care le merita . te vor face sa crezi, ca ai reusit, intr-un final, sa le intelegi, dar nu va fi niciodata asa .

o privire care iti cere totul, care se apropie, care se poate misca si vine spre tine si cumva iti intra in piele . se invarte in jurul inimii tale si te face sa intelegi, ce ar vrea sa simti … ca te-ar cauta toata viata, ca sa te gaseasca din nou, asa ca ar fi mai bine, sa ramai .

~ by kat3lunatic on September 29, 2011.