nedrept
de parca inauntrul tau, ar fi un vas, care se scufunda .
desi este puternic, nu are cum sa opreasca apele.
iar sufletul tau, ar fi vocea a sute, mii de oameni,
chinuiti si disperati.
de parca raul, s-ar hrani cu asa ceva, cu neputinta ta umana, cu indoilelile tale, cu stangacia ta,
cu nesabuinta ta, de a te increde in lucruri.
si cata placere … sa te priveasca, pierduta .
si cum suferinta, nu are loc.
nu are loc, pe lumea asta .
cum pentru suferinta, ar trebui sa pleci, atat de departe, cum nici nu iti poti inchipui. singura .
ar trebui sa pleci singura .
si sa mori de cate ori vrei tu .
de cate ori este suficient .
de atatea ori, pana cand, ai sa uiti .
de atatea ori, pana cand, din tine, va ajunge altceva .
de atatea ori, pana cand, te vei naste iar, dar orb si surd in fata trecutului tau .
pare ireal. totul . este un sentiment cumplit sa afli ca nimic, din ce ai tu, nu te ajuta sa iti stapanesti viata .
si cata neputinta incape in palme, si pe chipul tau .
cum iti este frica de viata mai rau decat iti era de moarte .
cum nu te mai pricepi la nimic . cum nimic nu mai este bun …
cum singurul tau gand era sa iubesti .
