Despre despartire, asa cum mi-o amintesc
” sufletu meu ,
corpul meu ,
mintea mea ,
ochii mei , plamanii mei , gleznele mele , fiecare atriu si ventricul pe care il am ,
refuza cu disperare finalul asta .
ar trebui sa stai in fata mea , in genunchi si sa soptesti , fiecarei parti a corpului meu ,
ca ne parasesti definitiv si ca iti pare rau , dar ca nu te vei mai intoarce niciodata la noi .
pentru ca nu cred acest lucru . nimic din mine nu poate .
avem atata incredere in tine si eu si genunchii , coapsele , obrajii , nasul si umerii . avem atata incredere cand ne asezam langa tine seara si ne culcam si te auzeam cum respiri si cum ne iei in brate si ne saruti usor spre dimineata .
povestea nu se termina asa .
fata nu este o proasta care se injoseste si care te cauta si te vrea orbeste ,
iar baiatul nu este un Iuda al mileniului 3 , care o lasa tocmai acum , pentru ca i s-au atrofiat sentimentele fata de ea .
NOI DOI NU SUNTEM ASA !
nu suntem un cliseu chicios , ca la televizor , in care tu te desparti de mine si restul filmului este defapt despre cum tu iti intalnesti adevarata dragoste .
nu suntem doi care nu au stiut niciodata ce cauta dar au aflat deabia acum .
noi doi suntem de o mie de ori mai mult decat atat ! in ciuda tuturor lucrurilor care NU MERG . SI NU VOR MERGE .
tot avem mai mult .
nu ai sa intalnesti niciodata o versiune feminina identica cu a ta , dar ai sa intalnesti intradevar o femeie care o sa isi doreasca cu toata inima sa te inteleaga si care sa faca tot posibilul sa se apropie de ce iti doresti tu si pe care sa o lasi sa te iubeasca ! “
..
